1. Iov recunoaște că a ajuns o povară pentru el însuși.
2. Iov nu afirmă în nici un verset că-și disprețuia propriile oase.
3. Iov îi spune lui Dumnezeu că îl înspăimântă prin visuri.
4. Iov afirmă în acest capitol că i-a mai rămas puțină nădejde.
5. Iov îi reproșează lui Dumnezeu că El nu vrea să-i ierte păcatul.