1. Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
2. Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
3. De mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!
4. Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei, cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu, aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
5. Omul numai pentru el simte întristare în sufletul lui.