Pregătește un cronometru. (Multe telefoane mobile au această funcție.)
Pornește-l când începi să citești și oprește-l când ai terminat de citit.

Citește și răspunde la întrebări:

DETECTIVII
Într-o dimineaţă frumoasă de vară, cinci prieteni au decis să meargă la cules de zmeură. Au ajuns repede pentru că erau obişnuiţi cu mersul prin hăţişul pădurii.
Pofticioşi, au început să înghită cu lăcomie boabele rozalii şi parfumate. Apoi au umplut coşuleţele.
- Mi-e atât de cald! spuse Dana.
- Şi nouă! au răspuns ceilalţi.
- Hai să ne răcorim în pârâul din vale! spuse Alin.
Copiii şi-au lăsat coşuleţele pline la poalele unui stejar lângă pârâu şi au intrat în apă. S-au jucat fără nici un gând până au obosit.
- Ce bună ar fi puţină zmeură! zise Gică.
- Hai să mâncăm zmeura din coşuleţe şi să culegem alta proaspătă!
- Bine te-ai gândit, Alex!
Când au ajuns la stejar, ce să vadă? Coşuleţele erau răsturnate şi nici urmă de zmeură……..
- Ce s-a întâmplat? Strigă disperată Ioana. Care dintre voi a furat zmeura?
- Eu nu!
- Nici eu!
Şi copiii au continuat să se certe care dintre ei a furat zmeura.
- Staţi aşa! Nu vă mai certaţi! interveni Alex. Dacă nici unul dintre noi nu a furat, atunci altcineva a luat-o.
- Cine, cine? strigară copiii nedumeriţi. Stejarul este departe de cărare! Cine să se fi abătut de la cărare tocmai până aici?
- Propun să umplem din nou coşuleţele şi să pândim, poate prindem hoţul.
Zis şi făcut. S-au ascuns după un tufiş. Deodată au auzit un zgomot ciudat. Înfricoşaţi s-au pitit şi mai bine în tufiş. Într-un târziu au prins curaj şi s-au uitat spre coşuleţe. Surpriză: trei ursuleţi se înfruptau cu poftă din zmeura gata culeasă. Sătui, ursuleţii au plecat, iar copiii s-au întors fericiţi spre casă, fără zmeură, dar bucuroşi că au aflat „hoţul”.