1. Împăratul fiilor lui Amon a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.
2. Cum a văzut Iefta pe fiica sa şi-a rupt hainele şi a zis: Ah, fata mea, adânc mă loveşti şi mă tulburi!
3. Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă trei luni, ca să mă duc să mă cobor în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.”
4. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el n-a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse.
5. Iefta a zis împăratului fiilor lui Amon: Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.